Conferința de constituire a Asociației Pedagogilor din sectorul Centru, mun. Chișinău ”Managementul Schimbării în Educație
La 30 noiembrie 2017 IPLT ”Mihai Viteazul” a găzduit lucrările Conferinței de constituire a Asociației Pedagogilor din sectorul Centru, mun. Chișinău ”Managementul Schimbării în Educație”. Au participat peste 250 cadre didactice din toate instituțiile de învățământ din sector. Lucrările conferinței au fost moderate de dna Nelly Berezovschi, director al IPLT ”Mihai Viteazul”. Au salutat profesorii dnul Victor Mândru, deputat în Parlamenrul R. Moldova (PDM), dnul Igor Șarov, secretar general al MECC. În cadrul conferinței au prezentat comunicări dna Nelly Berezovschi al IPLT ”Mihai Viteazul”, dnul Macari Pavel, director LT ”Academician C. Sibirschi” dnul Volosatâi Boris LT ”Gh. Asachi”, dna Burlacu Lina, director al Școlii primare 226, directorii IET dle Ludmila Garștea, Natalia Bairac, Gherciu Silvia, și alți pedagogi, în care au fost abordate problemele actuale ale învățămîntului din RM și, în particular, starea din sistemul educational din mun. Chișinău și sectorul Centru, au sugerat idei concrete de îmbunătățire a situației existente și căile de dezvoltare ascendentă a școlilor. La final s-a constituit Asociația Pedagogilor din sectorul Centru, mun. Chișinău ”Managementul Schimbării în Educație”. Președinte al APSC ”Managementul Schimbării în Educație” a fost aleasă dna Nelly Berezovschi.
Din comunicările participanților
Silvia Gherciu, director IET nr.46 : Educația timpurie este unul din elementele esențiale în dezvoltarea timpurie a copiilor alături de sănătate și nutriție. Învăţământul preşcolar de pretutindeni promovează o pedagogie specifică, axată pe joc şi pe activitaţi de învăţare dirijată. În condițiile actuale se amplifică importanța educației preșcolare, determinată pe de o parte de părinții suprasolicitați, o parte din ei plecați peste hotare, iar pe de altă parte cerințele ciclului primar de studii presupun deja anumite cunoștințe și abilități pe care copiii trebuie să le posede. Este adevărat, în ultimii ani s-au produs mai multe reforme în educaţia timpurie: – S-a trecut de la modelul didacticist al proiectării la modelul curricular, – S-a schimbat modul de organizare a activităţilor zilnice cu copiii de la activităţi frontale la activităţi integrate, experienţiale care presupun lucrul în macrogrup, microgrup, momente de regim, rutine, tranziţii. – Cadrul didactic a devenit liber în selectarea subiectelor,metodelor şi a formelor de lucru, punându-se accent pe creativitate, interes, iniţiativă şi competitivitate. Pe de altă parte, organizarea activităţilor integrate, celor liber alese, necesită prezenţa unui cadru didactic de sprijin, o multitudine de materiale demonstrative şi distibutive, materiale didactice conform domeniilor de învăţare.(stipulate în Ghidul cadrelor didactice din educaţia timpurie.) În acest context, se atestă lipsa sau dotarea parţială, educatorul fiind nevoit să se descurce cum poate mai bine. Ce mare lucru „face”o educatoare? – se întreabă societatea civilă . Oricine i-ar putea lua locul…dar nu este tocmai așa.. Se doreşte o educaţie timpurie de calitate…….. Este cunoscut faptul că grădinița este mediul în care copiii cresc, învață, socializează, experimentează și retrăiesc emoții. Starea de bine a copilului este condiționată de starea de bine a educatorului, aceasta din urmă depinde de mai mulți factori precum: volumul de muncă, numărul de copii, atribuirea altor obligațiuni ce nu sunt stipulate în fișa de post, remunerarea, securitatea personală , condițiile de trai etc. Știm că procesul educațional în domeniul preșcolar este organizat în baza a două documente de politici educaționale Curriculumul educației copiilor de vârstă timpurie și preșcolară (1-7 ani) în Republica Moldova și Standardele de învățare și dezvoltarea copilului de la naștere la 7 ani care au drept scop orientarea cadrelor didactice în proiectarea, organizarea și realizarea activităților educaționale din perspectiva unei noi viziuni pedagogice asupra copilului. Actualmente procesul educațional în preșcolaritate este organizat în baza Curriculumului editat în 2008. În același an au fost aprobate SÎDC care reflectă așteptările privind ceea ce ar trebui să știe și să poată să facă copiii. SÎDC orientează educatorul spre îmbunătățirea practicilor în acord cu specificul dezvoltării copilului având în vedere abordarea holistă a acestuia. Discrepanță între conținutul Curriculumului și cel al SÎDC duce la confuzia educatorului. Pe de o parte educatorul trebuie să planifice unitățile tematice ținând cont de ariile curriculare, obiectivele de referință, iar pe altă parte Standardele conțin domenii de dezvoltare structurate în subdomenii de dezvoltare, aspect specific subdomeniului, standard, indicator și practici de sprijin. Apar mai multe întrebări de genul: – Cum îmbinăm aceste două acte în așa fel încât să facilităm activitatea de zi cu zi a educatorului ? (planificare, momente de regim, evaluare etc.) – Când va fi elaborat Curriculumul nou care să conțină o viziune unică și pe înțelesul tuturor educatorilor? (acestea sunt doleanțele educatorilor) Avem cadre didactice diferite: devotate și nu prea, care acceptă schimbarea, sau sunt rigide la schimbare. Însă chiar având o experiență destul de mare uneori nu fac față numeroaselor cerințe: planificări, evaluări, rapoarte, monitorizări. Propunem simplificarea și reducerea numărului de planificări în dependență de performanțele cadrului didactic, stagiul de muncă, competențele profesionale etc. Evaluarea este parte indinspensabilă a procesului de predare-învățare. În acelaș timp realizarea acesteia este dificilă atât cât nu este un mecanizm funcțional. Prin urmare solicităm: -Simplificarea procesului de evaluare. -Actele educaționale noi elaborate să fie aplicate în practică doar atunci cînd sunt aprobate de ME și publicate în Monitorul Oficial. -Proiectele pilot să fie aplicate și testate la un anumit număr de grădinițe selectate aleatoriu. -Cu privire la Metodologia de evaluare și monitorizare a dezvoltării copilului de la 1,5 la 7 ani se propune de exclus vîrsta de 6-7 ani pentru a da prioritate Instrumentului de monitorizare și pregătire a copilului către școală. Cadrele didactice din educaţia timpurie vor să fie auzite şi susţinute, pentru a putea în continuare să creeze, demonstrând optimism şi entuziasm, dar şi pentru a contribui la cel mai important lucru: creşterea şi educarea unei generaţii libere şi creative… Credem că există loc de mai bine în educaţia timpurie, credem că se poate… Mulţumesc. Silvia Gherciu, director IET nr.46
Ludmila Garștea, directorul IET nr. 174, sectorul Centru. : EDUCAȚI TIMPURIE – TEMELIA PERSONALITĂȚII COPILULUI Temelia personalităţii copiilor sănătoşi, deştepţi, liberi şi activi în viaţa socială se pune la grădiniţă. În situaţia cînd sunt o mulțime de probleme în sistem cît de trainică va fi personalitatea pe care trebuie să o formăm ? Avem nevoie de schimbări majore în sistem pentru a obţine rezultatele dorite. Comunicarea mea va fi focusată pe un subiect extrem de important, dar şi foarte sensibil: protecţia copiilor faţă de orice formă de violenţă, discriminare, abuz. Suntem ţara care are la compartimentul dat o legislaţie foarte bună, poate cea mai bună din spaţiul ţărilor ex – sovietice. Realităţile sunt altele. În fiecare zi suntem bulversaţi de ştiri despră bătăi, abuziri verbale, psihologice care au loc la grădiniţă, şcoală, în stradă, în comunitate. La nivel de sector am desfăşurat un şir de seminare instructivmetodice la care subiectul dat a fost abordat prioritar: Informarea cadrelor manageriale, a cadrelor didactice şi a tuturor angajaţilor vizavi de obligaţiunea de a respecta dreptul copilului şi despre responsabilitatea angajaţilor din sistem. Implementarea cativităţilor concrete: schimbări în fişele de post, schimbări în Regulamentul de Ordine Inernă, Statutul instituţiei, plasarea panourilor informaţionale şi repartizarea fişelor de sesizare, abordarea subiectului în cadrul şedinţei cu părinţii. Şi totuşi toate rapoartele semestriale ale grădiniţelor sunt cu 0 cazuri de violenţă. Am ajuns la conclizia că eforturile noastre separate nu sunt suficiente pentru a rezolva problemele. • Ne propunem pentru anul 2018 realizarea şedinţelor în comun cu alte structuri abilitate: organele de protecţie ale drepturilor copiilor, agenţiile medicale teritoriale, poliţia. Sunt importante aceste întrevederi pentru a identifica cazuri concrete şi a face planul individual de acţiuni. Este şi cazul copiilor cu diferite diagnoze, care nu se reflectă în cartelele medicale. Noi avem în Grădiniţe copiii cu CES (cu diagnoze stabilite, alteori fără ele). Părinţii ascund diagnozele din diferite motive, cel mai des de teama de a nu fi integraţi în colectivele de copii şi de a nu fi discriminaţi. În acelaşi timp ei au aşteprări mari de la grădiniţă. Copilul are necesităţi de a fi abordat individual. Educatorul, foarte des, nu are pregătirea necesară, sau pur şi simplu, nu reuşeşete să facă faţă numărului mare de copii. Aceste reuniuni ne vor permite abordarea situaţiilor de acest gen individual. • Solicităm Ministerului Educaţiei de a recomanda Universităţilor Pedagogice să pună accent pe modulul dat Protecția Drepturilor copiilor în formarea tinerilor pedagogi. Este oportun să fie abordat subiectul şi la cursurile de formare continuă, obligatorii în cadrul procesului de atestare, dar şi la cursurile de recalificare profesională. • Pregătirea ajutorilor de educatori la şcolile de meserii. Profesia dată nu este mai puţin importantă decît cea de frizer, brutar, bucătar. Venind la grădiniţă noi încredinţăm acestor persoane, viaţa şi sănătatea copiilor. Avem nevoie de o bună pregătire profesională a dădacelor pe care ar putea să o facă şcolile de meserii, iar ulterior asigurarea cu post de muncă nu este o problemă pentru oraşul Chişinău. Ca director, dar şi ca om, mi-am pus de multe ori întrebarea: De ce cadrele didactice ajung să fie irascibile şi tot mai des cedează nervos, făcând să sufere 25-30 copii care vin zilnic la grădiniţă. Poate am pus pe umerii lor o povară mult mai mare decât pot ei duce ? Ca de exemplu, procedura instituţionalizării. Pentru cei care nu cunosc Vă relatez: în fiecare an, în lunile august-septembrie, cadrele didactice merg să ia la evidenţă copiii preşcolari din anumite străzi, arondate districtului grădiniței: • Educatorii merg în timpul lor liber. Probabilitatea de a găsi locatarii acasă este mai mare sâmbăta şi duminica, sau seara. • Permisele de muncă nu le oferă acces şi protecţie faţă de: insulte, limbaj necenzurat, persoane drogate sau în stare de ebrietate. • Asociaţiile medical-teritoriale nu ne oferă datele, motivând prin protecţia datelor cu caracter personal. • Mai nou: în blocurile noi cu acces limitat educatorii nu sunt primiţi nici în curte. Şi atunci, care este finalitatea aceste proceduri dacă datele colectate sunt departe de realitate. Cum putem să facem pronosticuri în situaţia când blocurile locative apar ca ciupercile după ploaie. Supraaglomerarea grupelor de copii este şi ea un factor generator de violenţă între copii, neglijare. Scade drastic calitatea prestării procesului educaţional. Sună bizar sintagma ”educaţie individualizată” în grupele de copii de 35-40 la număr. Preconizăm să ne aşezăm la masa discuţiilor cu autorităţile publice locale să identificăm „furnicarele de apartamente”. Oare nu a venit timpul să fie responsabilizaţi agenţii economici care le construiesc să asigure şi infrastructura necesară ? Şi pe final. Avem nevoie de aprobarea în regim de urgenţă a mecanismelor de implementare a prevederilor Codului Educaţiei: -Determinarea costului per copil în grădiniţă şi a mecanismului de finanţare pentru instituţiile preşcolare în vederea facilitării trecerii grădiniţelor la autogestiune financiară; -Delimitarea strictă a pachetului unic de servicii educaţionale gratuite prestate de către grădiniţă. Astăzi nu avem un document care delimitează serviciile de educaţie şi serviciile de întreşinere şi îngrijire. Or, cele mai mari pretenţii astăzi apar din partea părinţilor anume pe acest segment, cel de îngrijire şi întreţinere, serviciu care nu aparţine instituţiilor de educaţie. Costurile pentru săpun, detrgent, hîrtie WC este obligaţiunea familiei să le suporte. Nu trebuie statul să cumpere hărtie igienică, statul trebuie să investească startegic: în tehnologii moderne în grădiniţe, materiale didactice, jocuri de dezvoltare etc. -Schimbarea statelor de personal prin hotărîre de guvern. Documentul cu care lucrăm la moment este cu titlul provizoriu. Astăzi avem alte timpuri. Este necesar de unităţi de portar(securitatea copiilor este un lucru prioritar). Antrenor de sport, ar fi binevenită cel puţin o unitate de cerc după interese. Psihologul ar putea să asite şi cadrele pedagogice. • Ar fi bine dacă astăzi statul ar crea un sistem de plăţi diferenţiate la grădiniţă. Adică să se achite integral plata pentru alimentaţie, iar la sfârşitul anului financiar statul va compensa acele 2/3 de plată pentru alimentaţie în dependenţă de contribuţiile pe care personal le aduce fiecare la bugetul de stat. Este o discriminare între cetăţenii care ani la rând muncesc cu salarii mici în sectorul public şi cetăţenii care muncesc la negru şi nu achită taxe. Poate ar fi un factor stimulator pentru combaterea fenomenului salariului în plic !? Este experienţa României în acest sens. La fel, în Rusia, este practicată aplicarea a 2 taxe: pentru alimentaţie şi taxa pentru întreţinere, care constituie proximativ 150 lei lunar, indiferent de faptul a frecventat copilul sau nu. Taxa de întreţinere este folosită la crearea condiţiilor bune pentru funcţionarea Grădiniţei: robinete, furtunuri, lăcăţi şi alte necesităţi. Ne dorim comunicare apropiată cu organele ierarhic superioare. Poate ar fi cazul să ne întâlnim la o masă rotundă în cadrul Comisiei parlamentare de profil. Faptul că vom fi auziţi va contrubui la obţinerea unei motivaţii de a rîmâne în sistem şi de a face lucruri utile societăţii.
Lina Burlacu , Școala primară grădiniță nr. 226:
Stimaţi colegi, Alocuţiunea mea se constituie din două părţi: prima conţine un rezumat teoretic şi a doua se axează pe reflecţii practice, din perspectiva experienţelor din instituţia pe care o reprezint. Aspecte teoretice: Există trei definiţii de bază ale managementului schimbării. Prima şi cea mai evidentă definiţie este că termenul se referă la sarcina de gestionare/conducere a schimbărilor. Gestionarea schimbării este ea însăşi un termen care are cel puţin două dimensiuni: prima dimensiune se referă la efectuarea de modificări într-un mod planificat, gestionat, sistematic. Acesta e scopul de a pune în aplicare mai eficient noi metode şi sisteme într-o organizaţie în curs de desfăşurare. Modificările care vor fi gestionate intră aici şi sunt controlate de către organizaţie. Cu toate acestea, aceste modificări ar putea proveni de la evenimente din afară. A doua dimensiune de gestionare a schimbării acoperă răspunsul la schimbările asupra cărora organizaţia exercită un control redus sau nul; modificările care rezultă din activităţi cum ar fi legislaţia, revoltele sociale etc. Managementul schimbării se poate referi, de asemenea, la o zonă de practică profesională şi aceasta este baza pentru a doua definiţie a termenului. Consultanţii independenţi pot acţiona ca agenţi ai schimbării pentru a-şi ajuta clienţii să gestioneze schimbările cu care se confruntă, sau pentru a-i ajuta să adopte o abordare pro-activă, pentru a schimba prin preluarea sarcinii de gestionare a schimbărilor inevitabile. În aproape toate cazurile, procesul schimbării este tratat separat de specificul situaţiei. Agenţii profesionali ai schimbării îşi asumă sarcina de gestionare a procesului de schimbare, prin colaborarea cu managerii de organizare şi utilizatorii care cunosc specificul. A treia definiţie a managementului schimbării se bazează pe conţinutul sau subiectul problemei. Aceasta constă în principal în modele, metode şi tehnici, instrumente, aptitudini şi alte forme de cunoaştere care participă la practica managementului schimbării. Instituţiile de învăţământ conştientizează tot mai mult că procesul de conducere a schimbărilor trebuie să se producă prin accentuarea laturii creative a managemenului, caracterizându-se prin flexibilitate şi diversitate. Aceste atribute favorizează schimbarea prin generarea, dezvoltarea continuă şi transpunerea rapidă în practică a ideilor noi, impulsionate de managementul eficient, care solicită din partea managerilor un profesionalism înalt, „pentru a identifica, a înţelege, a recunoaşte nevoia de schimbare, pe de o parte, iar pe de altă parte de a acţiona în sensul implementării acesteia.” (Androniceanu, p. 149) Planul operaţional de implementare a strategiei instituţiei ne sugerează metodologia pentru implementarea schimbărilor în condiţiile laturii creative a managementului., care trebuie să prevadă diferite măsuri eficiente de depăşire a multiplelor bariere în calea schimbărilor. Aspecte practice 1. Atitudinea cadrelor didactice faţă de schimbările introduse în procesul evaluării criteriale pe bază de descriptori: probleme cauzate de pregătirea din mers care se face de faptul că sunt mulţi copii în clasă, şi e greu a fi obiectivi şi a putea compara, analiza la moment autoevaluările făcute de fiecare elev. Apoi discutarea acestora cu părinţii. 2. Educaţia incluzivă. Lucrul cu copiii cu CES în condiţiile în care în clasă avem 30-34 de copii, iar cadrul didactic de sprijin se aprobă când avem mai mult de 5 copii. Cum să reuşească el să facă faţă perturbărilor de comportament apărute la hiper-activi, în care îi avem mai mult de o treime din clasă??? 3. Parteneriatul şcoală-familie, devine tot mai dificil, în cazul când avem mulţi părinţi plecaţi, rolul şcolii şi învăţătorului se schimbă, în unele cazuri nu mai e nevoie doar să cooperăm cu părinţii, ci chiar să-i înlocuim 4. Implicarea şcolii în proiecte este o necesitate, generată de schimbările din societate, dar şi de faptul că bugetul public nu este suficient. Pentru noi e dificil să câştigăm proiecte în cazul în care majoritatea finanţatorilor sprijină şcolile de la sate. 5. Participarea cadrelor didactice la cursuri de dezvoltare profesională, cele obligatorii, dar şi cele opţionale, desfăşurate în diferite proiecte, devine tot mai anevoioasă că nu avem cu cine să îi înlocuim. 6. Evaluarea cadrului didactic în fiecare an. Ce este bine??? Ne mobilizează şi ne ajută să ne perfecţionăm continuu. Ce probleme apar??? Formalităţi, birocraţie, hârţoage multe. Ar mai fi şi alte aspecte practice de menţionat, dar nu e timp. În concluzie, menţionez, ca printr-un management operaţional participativ, împreună cu colegii din instituţie, ne străduim să găsim soluţii la timp şi să depăşim barierele prin soluţii adecvate, să nu oprim schimbările, ci să învăţăm din ele şi să diminuăm stresul şi disfuncţiile apărute. Succese la toţi.
Pavel Macari, dr., conf. univ., director al LT ”Academician C. Sibirschi”:
Sugestii pentru îmbunătățirea situației în sistemul educațional
- De schimbat conținutul articolului referitor la timpul de lucru al cadrelor didactice cu unul adecvat (7 ore zilnic, 35 ore săptămânal);
- Remunerarea funcției de diriginte astăzi este de 180 lei, ceia ce este o insultă la adresa cadrelor didactice cu asemenea funcție importantă pentru școala contemporană. Remunerarea pentru dirigenție trebuie să fie nu mai puțin decât 50% din salariul tarifar al cadrului didactic, adică nu mai puțin de 1600 lei lunar;
- Pentru controlul caietelor actualmente statul plătește în medie câte 7 bani pentru o lucrare, ceia ce este foarte puțin. Remunerarea pentru controlul caietelor trebuie să constituie nu mai puțin de 700 lei pe lună;
- Cadrelor didactice, care realizează instruirea elevilor bolnavi la domiciliu, să li se plătească pentru drumul tur-retur până la 2 ore tarifare la sarcina didactică ( așa a fost dintotdeauna!!!);
- Remunerarea directorului-adjunct pentru probleme de gospodărie (logistică) este dea dreptul batjocoritoare (circa 1700 lei lunar!). Se propune ca salariul lui să fie egal cu cel al directorului-adjunct pentru instruire sau educație.
- Se propune de a declara bibliotecarul cadru didactic cu remunerarea respectivă, adică 3289 lei lunar!!!
- Remunerarea informaticianului – persoană cu studii superioare în domeniul IT – să fie de cel puțin 3000 lei, și nicidecum 1180 lei cum este în prezent!
- Atestarea cadrelor didactice pentru conferirea gradelor didactice II și I să se delege Direcțiilor Generale Educație, Tineret și Sport, iar pentru gradul superior atestarea să se realizeze de către Comisiile Republicane de Specialitate.
- Atestarea cadrelor didactice pentru confirmarea gradelor didactice II, I și superior să se delege Comisiilor de Atestare din cadrul instituțiilor de învățământ.
- Soluționarea problemelor referitoare la permisiunea suprasarcinii de 23-27 ore pe săptămână să se delege Direcțiilor Generale Educație, Tineret și Sport.
- Avem nevie de reviste de specialitate pentru profesorii de matematică, fizică, chimie, biologie, etc. Ele pot fi și în format electronic, dar să fie!…
- Pedagogii și părinții, adică întreaga societate moldovenească, are stringentă nevoie de o emisiune, dedicată problemelor educației, învățământului general, vocațional, superior, științei.
